Ce s-ar întâmpla dacă am tăia toți copacii dintr-un oraș?

Spread the love

Am să vă spun povestea a două orașe antice și a copacilor ce au marcat destinul lor. În 3.000 î.Hr., orașul Uruk era mult mai populat decât orașul modern New York. Această capitală aglomerată trebuia să-și extindă sistemul de irigație pentru a-și hrăni populația în creștere. Cu 2.500 de ani mai târziu în Sri Lanka, orașul Anuradhapura a avut aceeași problemă. Populația acestuia creștea constant și, la fel ca Uruk, orașul depindea de un sistem de irigație complex. 

Pe măsură ce Uruk creștea, fermierii au început să taie copacii pentru a face loc recoltelor. Cu toate astea, în Anuradhapura copacii erau considerați sacri. Orașul găzduia un vlăstar al copacului Bodhi, sub care însuși Buddha se spune că a atins iluminarea. Venerația religioasă a stopat topoarele fermierilor și chiar a determinat orașul să planteze alți copaci în parcuri. Inițial, extinderea orașului Uruk decurgea bine. Însă fără copacii care filtrează resursele de apă, sistemul de irigație al Uruk-ului a devenit contaminat. Apa ce se evapora lăsa depuneri minerale, care făceau solul prea sărat pentru agricultură. În schimb, sistemul de irigație al Anuradhapurei a fost proiectat să funcționeze împreună cu pădurea din zonă. Astfel orașul a crescut dublu față de populația Uruk-ului, atingând un nivel de dezvoltare al agriculturii mult mai prosper.

Putem crede că natura nu e legată de spațiile noastre urbane, însă copacii mereu au fost esențiali pentru orașele înfloritoare. Copacii sunt ca un burete natural, absorbind apa de furtună revărsată înainte de a o elibera în atmosferă. Rețelele lor de rădăcini ne protejează împotriva alunecărilor de teren, permițând solului să rețină apa și să filtreze toxinele. Rădăcinile ajută la prevenirea inundațiilor, reducând nevoia de canale de scurgere și de stații de epurare a apei. Frunzele lor poroase purifică aerul reținând carbonul și alți poluanți, făcându-le esențiale în lupta împotriva schimbărilor climatice. 

Însă copacii nu sunt importanți doar pentru sănătatea infrastructurii orașului; ei joacă un rol vital și în sănătatea cetățenilor. În 1870, Manhattan-ul avea puțini copaci în afara parcurilor insulei. Fără umbra copacilor, clădirile absorbeau de nouă ori mai multă căldură solară în timpul valurilor ucigătoare de căldură din timpul verii. Combinate cu standardele de igienizare insuficiente ale perioadei, căldura înăbușitoare făcea orașul un focar pentru bacterii precum holera. Astăzi în Hong Kong, zgârie-norii înalți și infrastructura subterană împiedică creșterea copacilor. Asta contribuie la diminuarea periculoasă a calității aerului din oraș, ce poate cauza bronșită și deteriorarea funcției pulmonare. Copacii afectează și sănătatea noastră mintală. Studiile arată că prezența frunzișului verde crește concentrarea și diminuează nivelul de stres. S-a demonstrat că pacienții din spital ce au vedere spre pereți din cărămidă se vindecă mai lent decât cei ce au priveliștea spre copaci. 

Dar defrișările în curs de desfășurare la nivel mondial au un impact aproape ireversibil asupra mediului nostru. Defrișarea este transformarea suprafețelor împădurite în terenuri non-forestiere pentru utilizare, cum ar fi teren arabil, pășune, utilizare urbană, zonă exploatată sau pustiu. Defrișarea poate fi văzută și ca îndepărtarea pădurilor, ducând la mai multe dezechilibre din punct de vedere ecologic, ducând la deteriorarea habitatului și a biodiversității. Urbanizarea, mineritul, incendiile, exploatarea forestieră și activitățile agricole sunt câteva dintre cauzele defrișărilor. Mai mult decât atât, distrugerea copacilor încurajează, cu pași grăbiți, accelerarea încălzirii globale.

Un articol din National Geographic din februarie 2019 spune:

„Pe măsură ce lumea încearcă să încetinească ritmul schimbărilor climatice, să păstreze viața sălbatică și să sprijine miliarde de oameni, copacii dețin în mod inevitabil o parte majoră a răspunsului. Cu toate acestea, distrugerea în masă a copacilor – defrișările – continuă, sacrificând beneficiile pe termen lung ale copacilor pentru câștiguri pe termen scurt. Pădurile acoperă încă aproximativ 30% din suprafața terestră a lumii, dar dispar într-un ritm alarmant. Între 1990 și 2016, lumea a pierdut 1,3 milioane de kilometri pătrați de pădure, potrivit Băncii Mondiale – o suprafață mai mare decât Africa de Sud. De când oamenii au început tăierea pădurilor, 46% dintre copaci au fost doborâți, potrivit unui studiu din 2015 publicat în revista Nature. Aproximativ 17% din pădurea tropicală amazoniană a fost distrusă în ultimii 50 de ani, iar pierderile au crescut recent”. Până în 2050, se estimează că peste 65% din populația lumii va trăi în orașe. Urbaniștii pot pune un fundament ecologic, însă doar oamenii care locuiesc în aceste păduri urbane pot face din ele un cămin potrivit nu doar pentru oameni. 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Social media & sharing icons powered by UltimatelySocial